Zile întregi stăteam privind
Cum din ramuri flori îmi cresc
Și le îngrijeam iubind
Clipele când înfloresc . . .


Dar n-a durat la infinit ,
Lovit fiind de un ger rece
Care mă durea cumplit
Iar florile începeau să plece .


. . . Din ramuri curgeau petale ,
Colorând ușor pământul
Lăsând in urmă locuri goale
Ce le vindeca doar timpul . . .


. . . Azi crengile mi-s uscate ,
Puterile mă părăsesc . . .
Visele mi-s eșuate
Doar din amintiri vorbesc .


. . . Cândva am fost și eu mare
Cu ramurile bogate
Azi am zilele amare ,
Și crengile mi-s uscate . . .


Vai de soarta mea umilă
Ani trec , eu ma călesc
. . . Și cum să nu-mi plâng de milă ,
Frunzele mă părăsesc ;


Vine și iarna grăbită ,
Se apropie treptat
Adio toamnă însorită
Multe urme mi-ai lăsat . . .