De treci codri de aramă , de departe vezi arzând ,
Fosta casa-lu Andreica ,
Şi pe el l-auzi urlând . . .
I-am cerut de multe ori actele , de pe maşină , şi cheile de la clasă !!!
Dar el no vrut să mi-le dea , şi-i ţin uşa , să nu iasă !!!
Poezia asta-i despre voi , profesori egoişti , vaci şi boi , Scuipaţi pe spate ,
Care merita batuţi cu paru , În cap şi pe la coaste . . .
Dar mai e încă ceva ce Andreica-ar merita să-i fac !
Dus in Irak , puşcat în cap sau spânzurat de cel mai lung copac . . .
