Cuvintele îmi vin la greu ,
Parcă le-aşi citi , de pe o piesă de muzeu !
Uneori , nici eu nu mă înţeleg ,
Dar totuşi , nu mă reneg .
Ţi-aşi spune câteva cuvinte ,
Despre dragoste , dar nu pot , pentru că ea se simte !
Aceste cuvinte , le ai în minte ,
Până vor fi adormite .
Oare cum ai plecat din viaţa mea , aşa fară ruşine . . .
Şi ai separat două destine ;
Mi-ai spulberat o mie de vise ,
Care , nu mai pot fi descrise .
N-am crezut că vei pleca din viaţa mea ,
N-am crezut că voi rămâne fără ea !
Oare , am să pot iubi pe alcineva ?
Oare îmi voi regăsi iubirea , pe undeva . . .
Trec peste asta greu ,
Chear dacă am o tonă de tupeu .
Şi nu voi fi nici-o dată , un om normal ,
Pentru că am dreptul să fiu special .
Mii de gânduri sunt transmise , prin două trei poezii ,
Mii de versuri sunt despre tine , doar că tu nu vrei să ştii .
Şi la final rămân cu amintirea ,
Despre cum era iubirea .
