Dorinţa mea de a scrie , a murit a acum !
Asta-i poezia ce o duc pe ultimul drum .
Pentru că , toate persoanele importante pentru mine ,
Mi-au sfăşiat inima , mai rău ca la un câne .
Începând de la prima iubire ,
Fiind prima dezamăgire ;
Până la propria soră !
Restul este doar , o problemă minoră .
Îmi înec amarul , în muzică ,
Măcar aici , nimeni nu mă critică . . .
Mai vărs o lacrimă , cu gândul la ziua de ieri ,
Şi mâne mă sparg cu beri !
Când te dezamăgesc atâţia oameni , fără să dau nume ,
Te întrebi , de ce mai trăesc pe lume . . .
Când tot ce e frumos !
Peste noapte , devine hidos !
Ăsta e ultimul vers !
E ca soarele , unicat în univers . . .
Chear n-am crezut . . .
Şi ţineam la tine , aşa de mult .
