Ştiu , că nu sunt fiul perfect , pe care îl voiaţi , Nu mă compar cu sora mea , pe care o iubiţi , şi o iubiaţi ! Şi nu am respectul , pe care îl voiaţi , Căci vă priveam cu dispreţ , când mă înjuraţi .
Îmi pare rău , că v-am dezamăgit , Dar şi de miile de ori , în care v-am minţit , Şi nu v-am preţuit ! Când doar cu fapte rele , v-am răsplătit .
În copilărie , vă minţeam la greu , Fără ruşine , dar cu tupeu , Poate aşa , voi fi mereu , Pentru simplu fapt că , ăsta sunt eu !
Nu sunt băiatul perfect , de acum un an , Şi nici nu am orgoliul , de porţelan , Am doar onoarea de Târşolţean , Şi sufletul de veteran .
Şi nu regret nici-o rimă compusă , Din suflet , pe foaie este pusă , Sau o amintire , la adresa mea adusă . În realitatea asta descompusă .
