Chiar mi-aşi dori ,
Să îţi pot oferi . . .
Harul de a nimeri ,
Dorinţa de a cuceri ,
Puterea de-a iubi .



Creaţia divină ,
Partea cea mai fină ,
Perfecţiunea deplină ,
La fel ca luna plină !
Pină de culoare .



Poate , sunt doar speranţe deşarte
Clipe în miez de noapte ,
Vise spulberate !
Gânduri ruinate ,
De un suflet pustiu .



Mereu mă scot ,
Mă îndepărtez de tot ,
Când ştiu că nu mai pot . . .
Să lupt cot la cot ,
Pentru un lucru sfânt , la care nu mai pot ajunge .



Când toţi vă legaţi să vorbiţi limbi străine ,
Cuvinte cât mai fine ,
Fraze cât mai pline ,
De relaţii , sau destine !
Dar toţi înţelegem doar tăcerea .