Ochii tăi , albaștrii spre verde . . .
De Vasy Luşcu .
Poate că greșesc ,
Dar , când pe tine te zăresc . . .
Nu ezit să mă gândesc ,
Te urăsc , sau Te iubesc .
Nu-ti găsesc nume , în lumea-ntreagă ,
Nimeni n-ar putea , să îl aleagă ,
Sau măcar sa inteleagă ,
Suflet , cat îmi ești de dragă.
Nu conteaza vorbele ,
Doar cuvintele acele ,
Rupte dintre stele ,
Sufletul vieţii mele.
Ochii tăi , albaștrii spre verde ,
Când te văd , inima ușor se pierde . . .
Si nu-mi vine a crede ,
Că în tine zace un înger , dar nu se vede .
Trăim într-o lume mare , dar spui că e mică ,
Cu gesturi care te înalța , fapte care te ridică ,
Asta am văzut doar la tine , și îmi este frică ,
Că ai putea să uiți de mine , dulcea mea amică.
Special Pentru Roxana Zele .