M-ai învățat lucruri fantastice ,
Când aveam în mintea mea , gânduri dramatice ,
Au rămas două cuvinte , gesturi romantice ,
Dar ai plecat , lăsând în urma ta , cuvinte singuratice .



Încă mai pun accent pe vorbele acele ,
Mă feresc de oameini răi , și de cuvinte grele ,
Mă feresc sa te jignesc , și de fapte rele . . .
Și , îți spun bun venit , la poarta inimi mele .



Un chip frumos , ca din povești ,
Ochii tăi căprui , cu care mă vrăjești . . .
Frumoasele cuvinte , pe care le rostești ,
Mi-e tare dor de tine . . . De felul cum zâmbești .



Amintirile curg lin .
Dorul de tine , astăzi e un chin . . .
Printr-e zeci de poze , scap o lacrimă , un suspin .
Ți-ași spune clar că te iubesc , dar mai bine mă abțin .



Deși chipul tău îl am la leptop pe ecran ,
O oră fără tine , trece ca o zi din an . . .
De asta despre tine , voi scrie un roman ,
Cu un sincer titlu . . . O iubire de Golan .

Back to posts