Dețin multe sentimente , deși tu mă crezi robot . . . Mi-am pus inima pe foaie , și sa dus de tot , Am vrut să te uit , dar nu există antidot ; Țin prea mult la tine , te iubesc de nu mai pot .
Ești îngerul meu păzitor , . . . Tu mi-ai dat aripi , când m-ai învațat să zbor , M-ai făcut să te iubesc , m-ai învațat să te ador . . . Mi-ai pătat inima , cu senzația de dor .
Când mă gândesc la tine , parcă plutesc printr-e nori . . . Vocea ta dulce si fină , ca petalele de flori , Îmi amintesc vorbele tale . . . Adesea , îmi dădeai fiori ; Însă te-ai retras treptat de mine , când ai învațat să zbori .
. . . Priveam noptea negră , dar tu îi dădeai culori , Am vrut să te țin aproape , însa te-am lăsat să zbori , Îmi căutam raza de soare , prin câmpiile cu flori . . . Însa eu căutând avere . . . Am uitat că am comori .
. . . Ai dat odată sens vieti mele . . . Până ți-ai dorit să pleci , Te-ai dat la o parte , lăsând în urmă clipe seci . . . Pentru cine am simțit iubire , am vărsat și lacrimi reci . . . Nu te știu de ani de zile , insă . . . Nu te voi uita în veci .
Păstrez amintirea aia veche . . . Mă lipsesc de una nouă , Adesea adorm cu privirea pe geam , așteptând să cadă rouă . . . În inimă am durere , însa mă prefac că plouă . . . Spun că inima mi-e goală , când de fapt mi-e ruptă-n două .
. . . Trăiesc cu speranța , că nu vei uita de mine , Știu că inima îți bate , dar nu se supune ; Va veni si ziua , cand mie . . . Îmi vei spune . . . Că nimic de pe pământ . . . Nu poate schimba destine .
Ai multe ganduri scrise...Dar astea sunt maxime si profunde! Dintre toate poeziile asta e cea mai buna!