Mi-ai oferit cândva lumina , erai cea mai prețioasă ,
Îmi pierdeam zilele privind cât erai de frumoasă ;
Dar ai ales tu să te schimbi și ai devenit geloasă . . .
Acuma e totul bine . . . Ai rămas cu partea orgolioasă .


Poate că nu-s un geniu , insă fac ce pot ,
. . . Că nu trec prin aer marea . . . O fac prin înot ;
Iar unii mă acuză , că fac din suflet tot ,
. . . Pentru inima ranită nu există antidot .


. . . Nu mai vreau nimic . . . Da uite că totuși scriu ,
Nu mai vreau nimic , doar langa tine am vrut sa fiu ,
Priveam în nuanțele priviri tale , culoarea auriu . . .
Dar azi tu ești departe , și am sufletul pustiu .


Ai dispărut din calea mea , deci nu mai sper că poate . . .
Nu mai dau înapoi , chiar daca merg târâș pe coate ,
Nu mă vei uita ușor , deci nu te mai scoate . . .
Pentru că cuvântul meu îl porți tatuat pe spate .


. . . Lumea e un câmp de lupte , îngeri ne privesc din tei ,
Când îți întind mâna , să fii gata să o iei ;
. . . În lumea asta mică trebuie să știi ce vrei ,
Altfel din regrete ai să piei .


. . . Unii rămân mereu acolo . . . Alți la un alt nivel ,
Unii evolueaza cu timpul , dar alți rămân la fel ;
Unii te-au trădat cu ani , dar eu iți rămân fidel ,
N-ai nevoie de machiaj creioane sau rimel .


. . . Privește adânc în ochii mei ,
Privește doar o clipă , că provoacă schintei ;
Nu descifrezi nimic , dar poți spune ce vrei ,
Insă nu spune lumi . . . Tristețea ce zace-n ei .


Am încercat odată să ating o stea ,
Sa-i aflu strălucirea sa aflu ce-și dorea ,
Sa-i dezvălui iubirea . . .
Dar am eșuat , și prin urmare se dărâmă lumea mea .


. . . Totul sa destrămat , unde-i lumea pe care o știam ,
Unde-i onoarea , unde-i iubirea de care scriam ;
Unde-i pamantul pe care-l iubiam ,
Unde-i lumea aia de care iți vorbeam ???