Mă critici mereu , dar nu m-ai învățat să știu ,
Nu m-ai învățat cum îți doreai să fiu . . .
Azi sunt beat . . . Dar și beat fiind , citesc în tavanul griu ,
Și vorbesc de unul singur cu cuvântul meu pustiu .


Având în mintea mea , emoții foarte fine ,
Și înlocuiam mereu momentele grele , cu clipele senine ;
Adesea puneam pe foaie , versuri pentru tine . . .
Erai singura care , mă cunoștea atât de bine .



. . . M-ai văzut mereu , in zeci de mii de ipostaze diferite ,
Bogat , sărac . . . Și iar bogat printr-e cuvinte ;
. . . Luptam să ajung mereu . . . La un vocabular fierbinte ,
Diferența-i clară , schimbarea se simte .



Dar ce folos . . . Să pun versuri pe foaie ,
Până și hârtia albă , astăzi se îndoaie .
Sângele-mi curge , prin umeri în șiroaie ;
. . . Aștept norii negrii să aducă ploaie .


Luptăm cu disperare . . . Trofeul este luna .
Luptăm pentru nimic , ca întotdeauna ;
Nori se adună , să aduca furtuna ,
Însă eu cu disperare , încă-ți țin în mână mâna .



. . . Încerc să rămân , și fac eforturi disperate ,
Lupt pentru nimic , sunt clipe spulberate ,
. . . Cad în gol din nou , mă lovesc de realitate ,
Nu mai spun nimic . . . Vorbesc doar prin fapte .


Back to posts