De: Vasy Luşcu .
Las pe masă foaia , cu versurile scrise ,
Sentimente , cu lacăte inchise . . .
Se așterne noaptea , luminile sunt stinse ;
Și trăiesc in lumea mea , inundată-n vise ,
. . . Visez că ești aproape , deși tu ai plecat ,
Visez că ești cu mine , chiar dacă m-ai uitat ;
. . . Mă trezesc in miez de noapte , foarte deprimat ,
Intrebându-mi soarta , de ce m-ai blestemat ?
Blestemat să te iubesc cu sufletul și firea ,
Blestemat să te iubesc , și să nu-ți uit privirea ,
Blestemat să nu te uit , și să-mi ascund iubirea ,
Blestemat o viața , să lupt cu amintirea .
. . . Zadarnic beau cafeaua rece , nu că viața mi-ar fi caldă ,
Zadarnic vorbesc cu tine , că nu-i cine să mă creadă ,
Zadarnic scriu despre ea , dacă nu-i cine să vadă ,
Zadarnic mă lupt cu lumea , că nu poate să-nțeleagă .
Degeaba te iubesc dacă nu-mi împărtășești iubirea ,
Degeaba te doresc dacă tu-mi ignori voința ,
Ieri eram cu tine , astăzi stau printr-e morminte ;
. . . Singuratic scriu povestea . . . Două inimi rănite .
Back to posts
♦Conectati:1
♦Vizite Azi:15
♦Vizite Lunare:350
♦Vizite Totale:118645
felicitarile mele... esti bun sa stii..itit tin pumnii si pt viitor:*